
Ki
Aikido folosește cu prisosință conceptul Ki (tradus ca "energie vitală"). Aikido este una dintre cele mai spirituale arte martiale făcându-se referiri la această disciplină ca fiind "Zen in miscare". Aikido se traduce ca și "calea de armonizare a ki-ului'. Care este natura Ki-ului, este o chestiune oarecum controversată.
Doshu Kisshomaru Ueshiba, fiul lui O-Sensei, spunea despre Ki:
S-ar putea să auzim elevi spunând că "este senzația unui anume tip de energie ce apare atunci când mintea și corpul se află în armonie". Sau "este o forță stranie care apare în mod neașteptat dintr-o sursă necunoscută". Sau "este senzația sincronizării perfecte în practica Aikido". Sau "este o mișcare spontană, inconștientă care reîmprospătează mintea și corpul după o execuție bună", samd.
Fiecare răspuns este corect în sensul că este o reacție autentică obținută prin experiența personală. Și, fiind expresia directă a unei stări simțite, conține o certitudine ce nu poate fi negată. Astfel, diferențele în răspunsuri sunt neglijabile și marea lor varietate arată nu numai dificultatea în definirea exactă a Ki-ului, ci și profunzimea și vastitatea manifestărilor acestuia, imposibil de acoperit printr-o singură definiție."
Intrarea sau irimi este una dintre tehnicile de bază din Aikido și este strâns legată de conceptul "armonizării cu atacatorul". La un nivel fundamental, irimi este o mișcare ce pare a fi un pas, o alunecare în atacul adversarului. În Aikido, majoritatea mișcărilor sunt circulare sau în spirală; prin irimi, practicantul intră în cercul mișcării, astfel încât energia atacului să poată fi direcționată de-a lungul unui plan circular.
Ukemi poate fi descris ca arta de a primi tehnica. Practica ukemi presupune căderi și rostogoliri. Iată câteva din motivele pentru care ukemi sunt considerate atât de importante în antrenamentul de Aikido:
Tradus literar, atemi înseamnă lovitură. Spre deosebire de alte arte marțiale, unde loviturile sunt un scop în sine, în Aikido loviturile au mai degrabă rolul de a "deranja" echilibrul fizic și psihic al atacantului, pentru a executa tehnica într-un mod cât mai eficient.
Energia oricărui atac curge dintr-un punct în altul, de la atacator către potențiala victimă. Linia care unește aceste două puncte este numită linie de atac. De exemplu, energia din lovitura boxerului curge (prin pumnul său) din corpul său până la adversar. O dată ce un atac a fost inițiat, este foarte dificil, dacă nu imposibil, de schimbat cursul atacului. Ieșirea din linia de atac înseamnă să te deplasezi într-o zonă de siguranță, de unde să poți reacționa, în momentul său după ce atacul a fost declanșat.
Localizată în abdomen, hara este sursa de Ki (energie) și centrul de greutate și echilibru al corpului. Simțind hara și menținând concentrarea atât asupra propriului centru cât și al partenerului de antrenament, obținem fluiditatea mișcărilor și dezinvoltura execuției tehnicilor.
Așa cum este important să rămâi centrat, este important să extinzi ki-ul, pentru a executa corect și eficient tehnicile. Din punct de vedere fizic și fiziologic, extinderea ki-ului se reflectă prin executarea tehnicilor într-o manieră relaxată dar cu tonusul necesar.